The 2017 Edition

The Invitation to the 2017 Edition of the “Lucian Blaga” International Colloquium, 2017 (Romanian version)

The “Lucian Blaga” International Colloquium

19th edition

Sibiu,  October 27-28, 2017

Oriented towards B.A. and M.A. students, the Colloquium has four sections dedicated to scientific papers, one for translations and another one for literary creations. Starting from the 2017 edition, the Colloquium also has a theater workshop. This scientific manifestation already has a strong tradition, in the sense that its first edition was organized in 1999 by the Faculty of Letters and Arts in Sibiu. All the papers presented at the Colloquium are published each year in the “Lucian Blaga” Yearbook, which is indexed in the CEEOL and COSMOS international databases and is in the process of being indexed in the Copernicus Index.

This year, the Colloquium has the following structure:

The opening conferences will be held by:

Prof. KATARINA MARINČIČ, PhD, Faculty of Arts, University of Ljubljana, Slovenia

Prof. RADU VANCU, PhD, Faculty of Letters and Arts, “Lucian Blaga” University of Sibiu, Romania

Sections:

Lucian Blaga – Literary and Philosophical Studies: this section groups papers that analyse Lucian Blaga’s literary and/or philosophical works from various perspectives.

Lucian Blaga – Poetics and Stylistics: this section is dedicated to papers aiming to analyse mainly formal aspects of Lucian Blaga’s works, making use of concepts and methods from the aforementioned disciplines.

Romanian Poetry from the 2000s until today: as suggested by its name, this section focuses on the works of poets that came into attention after the beginning of the new millennium, but also on that of writers already known that published new works in this period of time.

New Methods in Literary Studies: this last section is concerned with papers that propose more theoretical approaches of Lucian Blaga’s works, making use of the latest methods in literary studies: posthumanism, cognitivism, geocriticism, cybermythology, ecocriticism, feminist and gender studies, new materialism, world-system analysis, postcolonial studies etc.

Translation workshops: English, French, German, Greek, Latvian, Polish, Chinese.

Theater workshops: Performing Lucian Blaga

Presentation of the “Lucian Blaga” Yearbook, vol. XVIII.

Literary Creation

For the Translation section of the Colloquium, the following texts are proposed: Tămâie și fulgi (Pașii profetului); Tăgăduiri (Laudă somnului); Cuvinte către fata necunoscută din poartă (Nebănuitele trepte). Each translation must be followed by: a) comments on existing translations; b) explanations of the proposed translations. Translators are not expected to come to Sibiu in person, unless they submit a paper for the other sections of the Colloquium.

Organizational aspects:

We kindly ask you to:

Register using this form.

Send the translations via email until October 10 (colocviublaga@gmail.com).

Confirm your presence until October 15, 2017 via email: colocviublaga@gmail.com.

Please send your paper, translation and/or literary creation via email (colocviublaga@gmail.com) until October 20, 2017.

Also, when writing your paper, please follow these intructions.

Contact:

Alina Bako: alina.bako@ulbsibiu.ro

Dragoș Varga: dragosvarga@ulbsibiu.ro

Radu Vancu rvancu@gmail.com

Thank You!

Texts for translation:

TĂMÂIE ŞI FULGI

Lumini scăpate din cuptor se zbat între pereţi.
Şi trupul moale ca de in curat
şi părul ţi l-ai uns peste-o cădelniţă-n tămâie,
fir de fir,
ca să miroşi la fel c-un patrafir.
Prin sat trec sănii grele de tăceri.
Cu genele ghicesc poteca sărutărilor de ieri.
Fulgi moi şi graşi îmi troienesc
în pace lumea ca de scrum,
şi fulgi de-aramă azvârliţi din cer
par clopoţeii atârnaţi
de gâtul paşilor de cai pe drum.
Ciobanii întârziaţi pe uliţi simt
că cei cari s-au culcat
au clipe de tămâie şi de in
curat.
Curat.
[Pașii profetului - 1921]

TĂGĂDUIRI

Arbori cu crengi tăgăduitor aplecate
fac scoarţă în jurul unui lăuntric suspin.
Pe toate potecile zilei
cu surâs tomnatic
se răstignesc singuri
Cristoşi înalţi pe cruci de arin.
Grele din înălţime cad ciocârlii
ca lacrimi sunătoare ale dumnezeirei
peste ogor.
Pe drumuri pornit
iscodesc semnele
întregului rotund depărtat:
pretutindeni e o tristeţe. E o negare.
E un sfârşit.
Pe urmele mele coapte
moartea îşi pune sărutul galben
şi nici un cântec nu mai îndeamnă
să fiu încă o dată.
Fac un pas şi şoptesc spre miazănoapte:
Frate, trăieşte tu, dacă vrei.
Mai fac un pas şi şoptesc spre miazăzi:
Frate, trăieşte tu dacă vrei.
Din sângele meu nu mai e nimeni chemat
Să-şi ia începutul trairilor
nu, nu mai e nimeni chemat.
Pe căile vremii se duc şi vin
cu pas adânc ca de soartă
albe fecioare şi negre fecioare:
îndemnuri cereşti
să fim încă o dată,
să fim încă de o mie de ori,
să fim, să fim!

Dar eu umblu lângă ape cântătoare
şi cu faţa-ngropată în palme – mă apar:
eu nu! Amin.
[Laudă somnului - 1924]

CUVINTE CĂTRE FATA NECUNOSCUTĂ DIN POARTĂ

Nu te-mpotrivi. Tu va trebui să iai această
grije asupră-ţi:
în poarta la care-am ajuns, trecând prin această vale,
să fii straja copilăriei mele. A copilăriei
ce-o duc încă în mine.
Ea e singurul bine, izvorul a toate, prin tot anotimpul,
prin toţi anii, sub toate punctele cardinale.
Tu păzeşte, păzeşte tu izvorul să nu se usuce
la sfârşitul ăstui timp
lăsat în urmă între floare şi poamă.
Grijeşte tu să nu se stingă secretul micul
incendiu
ascuns în inima brânduşei de toamnă.
Avui şi eu odată spatele ars de urzicele
soarelui
şi tălpile goale.  Îţi amintesc zile stinse de
mult,
dar să nu crezi că mi-am trecut şi copilăria
sărind pe vremuri zăplazul. Nu, copilăria e
încă aci.
Copilăria mea a aci şi astăzi.
Şi dac-aş sări şi peste poarta toamnei
la care-am ajuns, copilăria aş sălta-o cu mine
strânsă în vine şi-n pumnii mei arşi.
Nu trebuie decât puţin să-mi ajuţi
c-un surâs sau c-un val de frumseţe
năvălit în obraji.
Vorbele mele să nu te mire. La tâmple,
e drept, am o seamă de fire cărunte
şi câteva gânduri aplecate-ntr-o dungă – pe
frunte.
Tu stârneşte numai o clipă îndurătoarea
scânteie
ce mai mocneşte în vatră,
scânteia care aleargă şi râde,
mugurul de lumină
ce arde în sânge ca moartea de albină.
Ci poarta e în adevăr aci? Poarta sură
căreia n-aş vrea pe nume să-i spun?
Tu opreşte-mă încă, să nu intru. Nu vreau
să apun.
Fereşte-mă tu, să nu-mi găsesc prea grabnic împlinirea,
să nu mor mai înainte de-a muri.
Dar iată mă-ntreb: Tu, fata din poartă,
tu – cine eşti?
Şi dacă nu eşti,
atunci unde eşti şi cum vei fi?
[Nebănuitele trepte - 1942]